Nu știm să ne purtăm

Vorbim mult
Dar nu ne mai înțelegem deloc.
Ce ne omoară, nu ne mai dezamăgește,
Ne punem iarbă în ceai, precum Barz
Iar ceea ce era normal, numai uman
– nu mai este

Halucinăm felul în care a murit
Bietul, ultimul rinocer alb…
“Fericiți cei blânzi, cei ce vor moșteni”
Celui dintâi sânge de epistolar

21 de cuvinte ni s-au dat pe lume
Cărturești a ars pe rugul nefericiților barbari,
Nu trăim într-o poveste de cartier
Cu cămătari, gloanțe și glume
Așa că nu te mai purta pe tine,
Ca un sălbatic, mic-hoinar.